
CHIA FU RU PROIME?
di Giuseppe Delli Quadri (1903-1990)
Quande Crestofere Culombe iètte
all'Amèrca, nu iurne, pe sapaie
che succedéva attorne, se facètte
na passeiata. Iètte pe vedaie,
stavan du carvunièare cuteiènne
che nu vlanciaune a pesà carviune
e ru marche iva ncima currènne.
Crestofere s'avvecenétte a iüne
e addumannètte: – Chi ve ci 'ha purtèate
éck, ru deièvre? – Chir' i 'arrespunniéarne:
– Nu séme de Capracotta; éme passate;
passame sèmpre; iéme pur' a ru mpiéarne.
Culombe, puveriéalle, n'armanètte.
Se strequeleiétte l'uoacchie; nen sapaiva
se stav' all'èrta o durmoiva. Decètte:
– Ne me pozze fa capèace; credaiva
ca prima d' mé nen c'eva state cuviéalle;
com'éte fatt'a menì vurria sapaie.
Se ci 'arpènze m' se volta ru cerviéalle.
Doppe na nzégn' ardecette: – All' barch' maie
éte mnut' annascuoaste certaménte.
Chire na bèlla reséate se faciéarne;
redénnie mpaccia ie tenérne mènte
e deciéarne: – Ma fusce Patrétèrne!
Pozze sta buoane Crestofre! Arrevèmme
eck vint'ènne fea che nu barchéune
credénne d'ésse re proime... Po' vedèmme
ca stavan già re callariéare d'Agnéune.
-
G. Delli Quadri, Chia fu ru proime?, in E. A. Paterno, Prima antologia di poeti dialettali molisani, Arte della Stampa, Pescara 1967, pp. 131-132.